1. Forme de consum şi efecte.
2. Manifestarile de sevraj la dependenţa de heroina.
3. Boli ce pot aparea in urma consumului de heroina.
4. Tratamentul dependenţei de heroină.
Morfina – Codeina – Heroina - Opiacee
HEROINA – sau diacetilmorfina, este o substanta semisintetica derivata din morfina, opiaceu cu efectele psihice si fiziologice cele mai rapide. Provoaca dependenta fizica si psihica inca de la primele doze. Forma bruta a opiumului este obtinuta prin uscarea laptelui de mac, o substanta alba lipicioasa. Culoarea opiumului brut osciliaza între maron si negru. Dupa prelucrare, opiul brut poate fi mâncat, baut, injectat sau fumat principala substanta psihoactiva fiind morfina. Morfina se extrage direct din macul alb (germ. Opiummohn) sau din produsul intermediar.
1. Forme de consum şi efectele consumului de heroină:
Opiaceele pot fi înghitite, injectate, prizate, inhalate, fumate sau administrate ca supozitoare. Heroina se prizeaza, se inhaleaza (metoda numita "hailing" sau "blowing"), ori se injecteaza intramuscular, subcutanat (în tesutul adipos) sau intravenos, ultima varianta fiind constatata cel mai frecvent. Un dependent de heroina poate consuma zilnic 0,5 - 3 g heroina de concentratie medie. Injectiile se împart de regula în trei, rareori în mai multe doze pe zi.
Efecte pe termen scurt:
- ameteală
- respiratie incetinita
- gandire confuza
- greata/varsaturi
- lipsa reactiei la durere
- risc de avort spontan
Efecte pe termen lung:
Heroina are, practic, acelasi spectru de actiune ca si morfina, în schimb are un efect analgezic de cinci pâna la 10 ori mai puternic. În acelasi timp, heroina este si puternic euforizanta. La fel ca morfina, estompeaza activitatea intelectuala a omului si influenteaza starea sa psihica în sensul eliminarii fricii si proastei dispozitii. Sub influenta heroinei, oamenii par a fi din cale afara de fericiti. Nevoile lor sunt complet satisfacute, heroina inhiba apetitul si faciliteaza deshidratarea,au sentimentul ca au tot ce au nevoie. Adesea, consumatorii relateaza un episod de "flash" (engl. trasnet), un flux dinamic, de placere ce cuprinde întreg corpul imediat dupa injectarea în circulatia sanguina. Totalitatea efectelor resimtite de catre cei care consuma aceste droguri se mai numeste "kick" (energie, avânt, putere mobilizatoare). Termenii sugereaza functia puternica de amplificare a senzatiilor prin care aceste opiacee pot domina comportamentul persoanei dependente, mai ales daca sunt administrate injectabil. Cantitatea zilnica necesara de opiacee depinde de tipul substantei si gradul de obisnuinta. Odata cu disparitia efectului opioid, absenta starii de fericire este perceputa amplificat în realitatea obiectiva. La o noua administrare, dispare depresia, la fel ca simptomele de sevraj fizic. Majoritatea consumatorilor prezinta sau dezvolta in timp, pe lânga boala de dependenta, si o afectiune psihica.
2. Manifestarile de sevraj la dependenta de heroina:
- tulburari vegetative usoare (transpiratii, senzatie de frig, frisoane) pâna la colapsuri circulatorii grave,
- durere la nivelul membrelor, abdomenului, oaselor si muschilor, tulburari de somn persistente, dureri colicative si crize convulsive.
Efectul dozei unice dispare mai repede ca la morfina. Durata efectului este de doua-trei ore, spre deosebire de morfina: cinci-sase ore. Corespunzator, fenomenul de sevraj se instaleaza mai devreme, adica de doua ori mai rapid ca în cazul morfinei.
Consumatorii care sunt deja dependenti sunt obligati sa-si reinjecteze heroina din ce în ce mai des, pentru a evita sevrajul. Frecventa injectiilor respectiv a cantitatii injectate per doza trebuie crescuta mai repede, decât în cazul celorlalte stupefiante comparabile ca efect. De acest fapt se leaga potentialul criminogen ridicat al heroinei. Deoarece pretul este ridicat si cantitatea consumata atinge ordine de marimi considerabile, dependentului nu-i ramâne alta posibilitate, decât sa-si asigure cantitatea necesara prin comiterea de asa-numite "infractiuni de procurare". Infractionalitatea directa si indirecta legata de procurarea heroinei apare mai rapid si se manifesta mai intens decât în cazul dependentei de alte substante.
Având în vedere marja de siguranta îngusta a heroinei, adica a diferentei mici între doza suportabila si cea toxica, se constata frecvent intoxicatia cu heroina, caracterizata prin pierderea cunostintei si depresia respitarorie, precum si prin colapsul circulator si frecventa cardiaca extrem de joasa. Depresia respiratorie este principala cauza de deces prin supradozare.
3. Boli ce pot aparea in urma consumului de heroina:
- abcese ale extremitatilor
- carii dentare si leziuni asociate
- reducerea masei musculare
- modificari trofice si leziuni la nivelul picioarelor
- scabie
- ulceratii si flebite (inflamatii ale venelor) la nivelul membrelor inferioare
- bronsite purulente şi pneumonii
- boli cu transmitere sexuala, infectia HIV
- crize psihiatrice/comportament suicidar
- tuberculoza
- hepatita virala A/B/C
La femei, de regula apare o amenoree secundara (absenta ciclului mentrual) care este reversibila dupa mai multe luni de abstinenta fortata. Libidoul si potenta sunt reduse semnificativ. Legat de amenoreea frecventa la femei, aceasta lasa adesea sa treaca, neobservata, o sarcina. Sarcina se observa doar într-un stadiu avansat. Nou-nascutii din mame dependente prezinta un sindrom de abstinenta neonatal care apare, de regula, la 12 - 48 de ore, ocazional la 96 de ore dupa nastere. Tabloul clinic al acestui sindrom include în primul rând insomnia, exagerarea reflexelor, tremoorul (tremuratura involuntara), varsaturi, hiperactivitatea, tonus muscular crescut, dispnee, febra si diaree. Mai rar pot aparea: stranutul, transpiratiile si crizele convulsive. Sindromul pericliteaza în mod serios viata nou-nascutului.
4. Potentialul de dependenta:
Capacitatea de a da dependenta a heroinei este extrem de mare, mai mare decat la orice alta substanta. În funcţie de puritatea şi cantitatea heroinei consumate, persoana poate dezvolta dependenţă fizică şi psihică încă de la primul consum (mai ales prin injectare). Inhalarea si prizarea de heroină duc, de asemenea, la dependenta.
4. Tratamentul dependenţei de heroina.
În cazul dependenţei de heroina startul tratamentului poate să însemne parcurgerea unor etape: spitalizare/dezintoxicare, consilierea psihologică, recuperare psihologică şi comportamentală într-o clinică sau într-un centru staţionar, participarea la grupuri de suport pentru neconsumatori/abstinenţi.
4.1. Dezintoxicarea (prescurtare"detox") în cazul consumului de droguri şi a altor substanţe implică de regulă spitalizarea şi reprezintă un set de intervenţii medicale (în special administrarea de medicamente) cu scopul de a controla efectele intoxicaţiei acute şi de a diminua simptomele de sevraj (în sens larg stare de rău fizic şi psihic). Se actionează pentru eliminarea din organism a substanţei faţă de care pacientul este dependent şi pentru a ameliora stările neplacute de ordin fizic şi psihic ce sunt cauzate uneori de abuzul de substanţă sau alteori de sevraj. Prin programul de dezalcoolizare-dezintoxicare nu se tratează alte aspecte ale dependenţei precum: aspecte psihologice şi sociale, remedierea relaţiilor din familie şi alte situaţii legate abuz sau dependenţă.
Dacă doreşti mai multe detalii despre etapa dezalcoolizării click aici.
Ai nevoie de dezalcoolizare/dezintoxicare? Sună medicul tău de familie şi întreabă-l care este cel mai apropiat spital din zonă unde se poate face dezalcoolizare/detox.
4.2. Consilierea psihologică
Consilierea psihologică este o formă de intervenţie psihologică ce se adresează persoanelor sănătoase aflate într-o situaţie de impas cu privire la rezolvarea unor situatii de criză de natură personală, familială, socială sau profesională. Consilierul îl ajută pe client să gestioneze o situaţie de criză şi îl asistă în găsirea unei soluţii la problema cu care se confruntă.
În cazul persoanelor care doresc să pună stop dependenţei, consilierul poate oferi răspunsuri la diverse întrebări despre dependenţă (cauze, factori favorizanţi, efecte, consecinţe, tratament) îndrumare, recomandare şi sprijin pentru găsirea soluţiei sau metodei potrivite pentru startul unui program de recuperare. În cadrul şedinţelor de consiliere psihologică se urmăreşte ca persoana consiliată să-şi dezvolte motivaţie puternică şi o strategie pentru atingerea obiectivului propus: ieşirea din cercul dependenţei şi prevenirea reluării consumului.
Dacă doreşti mai multe detalii despre etapa consilierii psihologice click aici.
4.3. Centre de tratament.
Centrele de tratament precum: centrele staţionare, clinici de specialitate sau centrele de tip comunitate terapeutică, au ca obiectiv recuperarea psiho-comportamentală şi socială a persoanelor cu dependenţă. Accentul se pune pe consiliere psihologică, psihoterapie individuală, şedinţe de terapie de grup, şedinţe de consiliere cu membrii familiei, terapie ocupaţională, terapie prin artă. În funcţie de specificul şi metoda fiecărui centru, programul de recuperare poate să aibă o durată de la câteva săptămâni la câteva luni. Se propune ca obiectiv responsabilizarea persoanei, îmbunătăţirea abilităţilor de a comunica şi relaţiona eficient cu ceilalţi, de a-şi (re)dobândi statutul de persoană liberă să ia decizii şi să-şi asume responsabilităţi în plan personal, familial şi social/profesional.
Exemplu de program zilnic al centrului de tip comunitate terapeutică Crucea Albastră
"Casa Olarului", din comuna Şura Mică, judeţul Sibiu:
Ora |
Tipul de activitate/program |
7:00-7:30 |
trezire, igienă personală |
7:30-8:00 |
micul dejun |
8:00-9:00 |
şedinţă de grup, repartizare responsabilităţi, sarcini, activităţi pe parcursul zilei. |
9:00-10:30 |
desfăşurarea activităţilor din program: activităţi pe sectoare, consiliere psihologică, terapie ocupaţională, lectură şi filme terapeutice. |
10:30-11:00 |
timp liber, pregătirea pentru şedinţa de terapie de grup |
11:00-13:00 |
şedinţă de terapie de grup |
13:30 |
prânzul |
14:00-16:00 |
Timp liber, odihnă, relaxare |
16:00-19:00 |
Terapie ocupaţională, consiliere psihologică |
19:00 |
cina |
19:00-22:00 |
activităţi administrative, timp liber |
22:30 |
stingerea |
Dacă doreşti mai multe detalii despre centre de tratament click aici.
4.4. Grupuri de sprijin (de suport).
Un grup de suport/sprijin pentru dependenţi în recuperare este un cadru care oferă membrilor acestuia posibilitatea de a se menţine neconsumatori sau abstinenţi. În cadrul şedinţelor de grup, membrii grupului pot împărtăşi experiențe similare de viaţă, din perioada consumului sau cea de după oprirea lui, îşi pot oferi ascultare, înţelegere, se pot încuraja şi motiva reciproc pentru a menţine un stil de viaţă sănătos fără episoade de consum/dependenţă. Un grup de suport nu este un grup de terapie. Grupul de suport se axează în principal pe sprijinul şi ajutorul reciproc.
Cele mai cunoscute grupuri de suport pentru dependenţi sunt cele ale Alcoolicilor Anonimi, Gamblerilor Anonimi, etc.
Dacă doreşti mai multe detalii despre grupuri de suport click aici.